1. De nu-mi erai decât un prieten,
Oricât de-apropiat cândva,
Te-aş fi putut uita, dar Tu eşti,
Isus, chiar prietenia mea.

R1: De nu-mi erai decât un cântec,
Oricât de drag, Te-ai fi-nvechit,
Dar mi-eşti chiar cerul armoniei,
În veci mai nou şi-n veci dorit.

2. De nu-mi erai decât un nume,
Puteam să uit, oricum erai,
Dar Tu-mi ești pentru veci, Isuse,
Chiar scumpul vieţii mele rai.

R2: De nu-mi erai decât un zâmbet,
Uşor te-aş fi putut uita,
Dar mi-eşti chiar Marea Fericirii
Din care-mi scot iubirea mea.

3. De nu-mi erai decât o rază,
Vreo noapte Te-ar fi-ntunecat,
Dar mi-eşti chiar Soarele Vieţii
Desăvârşit şi minunat.

R3: Cum să Te uit atunci, Isuse,
Orice-ar veni şi-oricine-ar vrea,
Când Tu-mi eşti Răsuflarea însăşi
Şi duhul din ființa mea?

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 120.
Autor text: Traian Dorz.